12 11 2010

În septembrie 2010, Curtea European? a Drepturilor Omului a adoptat deciziile Episcopia de Edine? ?i Briceni c. Moldovei (cererea nr. 22742/06), Popa c. Moldovei (cererea nr. 29837/09) ?i Å¢opa c. Moldovei (cererea nr. 25451/08).

***

În cauza Episcopia de Edine? ?i Briceni c. Moldovei, reclamantul este o ramur? a Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova (BOM), care a fost înregistrat? de c?tre autorit??i la 23 iunie 1999. La 8 octombrie 2003, Mitropolitul Vladimir, ?eful BOM, a expediat o scrisoare Departamentului Vamal, informându-l despre dreptul reclamantului de a importa ?i exporta bunuri de natur? religioas? independent de BOM.

La 20 ianuarie 2005, reclamantul a semnat un contract cu o companie din Rusia privind cump?rarea ?i importul a 10,000 pachete de lumân?ri. Toate documentele vamale au fost perfectate în februarie 2005 ?i, la 15 decembrie 2005, lumân?rile au fost depozitate la Chi?in?u. La 17 martie 2006, Comisariatul General de Poli?ie din Chi?in?u a stabilit c? lumân?rile au fost vândute de reclamant, în ciuda restric?iilor de a vinde aceste unit??i care au fost stabilite prin lege. Reclamantul a fost amendat ?i tot lotul de lumân?ri a fost confiscat. Reclamantul a contestat aceast? decizie în instan?a de judecat?.

La 12 aprilie 2006, Judec?toria Ciocana a dat câ?tig de cauz? reclamantului ?i a anulat decizia din 17 martie 2006. Instan?a a notat c? reclamantul era persoan? juridic? ?i avea dreptul de a produce ?i vinde obiecte religioase. Hot?rârea instan?ei a devenit irevocabil?.

În urma recursului în anulare depus de Procurorul General, la 11 mai 2006, Curtea de Apel Chi?in?u a casat hot?rârea din 12 aprilie 2006, men?inând decizia din 17 martie 2006. Instan?a a notat c? reclamantul nu avea dreptul de a vinde obiecte religioase independent de BOM. Decizia instan?ei a devenit irevocabil?.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a pretins violarea art. 6 § 1 CEDO, deoarece a fost înc?lcat principiul securit??ii juridice în rezultatul cas?rii unei hot?râri irevocabile în favoarea sa; precum ?i a art. 1 Protocol nr. 1 CEDO.

La 20 ianuarie 2010, Curtea a primit o declara?ie din partea Guvernului Moldovei, prin care acesta a recunoscut înc?lcarea drepturilor reclamantului ?i a oferit, în scopul reglement?rii amiabile, EUR 81,000 cu titlu de orice prejudiciu material sau moral, precum ?i cu titlu de costuri ?i cheltuieli, care urmeaz? a fi achita?i în termen de 3 luni de la adoptarea deciziei de radiere a cauzei de pe rol în temeiul acordului amiabil.

La 1 februarie 2010, Curtea a primit o declara?ie din partea reclamantului, prin care acesta accepta propunerea Guvernului.

Curtea a luat act de acordul amiabil la care au ajuns p?r?ile, a considerat c? nu este justificat? continuarea examin?rii cauzei (art. 37 § 1 in fine CEDO) ?i a radiat cererea de pe rol.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a fost reprezentat de c?tre Janeta HANGANU, avocat din Chi?in?u.

***

În cauza Popa c. Moldovei, reclamantul, Radu POPA, a fost arestat la 23 aprilie 2009, fiind acuzat la participarea la protestele din 7 aprilie 2009, care au avut loc în urma alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009.

La 24 aprilie 2009, un judec?tor de instruc?ie de la Judec?toria Centru a eliberat un mandat de arest pe numele reclamantului pe un termen de 10 zile, care a fost prelungit la 2 mai 2009 pentru înc? 10 de zile, iar la 12 mai 2009 – pentru înc? 30 zile. Instan?a a motivat arestul prin faptul c? exista o suspiciune rezonabil? c? reclamantul a comis infrac?iunea de care era acuzat ?i c? putea s? se ascund? de organele de urm?rire penal?, f?r? a specifica care era anume suspiciunea rezonabil?. Cererile reclamantului habeas corpus au fost respinse de Curtea de Apel Chi?in?u la 30 aprilie 2009 ?i la 7 mai 2009. Reclamantul a fost eliberat la 31 iulie 2009. Potrivit reclamantului, pe perioada deten?iei, el a fost amenin?at cu maltratarea ?i for?at s? depun? m?rturii împotriva sa. El s-a plâns Procurorului General de presiunile la care a fost supus pe parcursul urm?ririi penale.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a invocat violarea art. 5 § 1 CEDO, deoarece nu au existat motive rezonabile pentru a justifica arestul ?i deten?ia sa; a art. 5 § 3 CEDO, pe motiv c? instan?ele nu au motivat suficient arestul s?u; a art. 18 CEDO, pe motiv c? deten?ia sa ar fi avut alt motiv decât cel stabilit de art. 5 § 1 (c) CEDO; precum ?i violarea dreptului la prezum?ia nevinov??iei.

La 28 iunie 2010, Curtea a primit o declara?ie din partea Guvernului Moldovei, prin care acesta a recunoscut înc?lcarea drepturilor reclamantului garantate de art. 5 § 1 CEDO ?i a oferit, în scopul reglement?rii amiabile, EUR 6,000 cu titlu de orice prejudiciu material sau moral, precum ?i cu titlu de costuri ?i cheltuieli, care urmeaz? a fi achita?i în termen de 3 luni de la adoptarea deciziei de radiere a cauzei de pe rol în temeiul acordului amiabil.

La 4 iunie 2010, Curtea a primit o declara?ie din partea avocatului reclamantului, prin care acesta accepta propunerea Guvernului.

Curtea a luat act de acordul amiabil la care au ajuns p?r?ile, a considerat c? nu este justificat? continuarea examin?rii cauzei (art. 37 § 1 in fine CEDO) ?i a radiat cererea de pe rol.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a fost reprezentat de c?tre Vitalie ZAMA, avocat din Chi?in?u.

***

În cauza Å¢opa c. Moldovei, reclamantul, Ruslan Å¢OPA, a fost arestat la 26 martie 2008, fiind acuzat c? f?cea parte dintr-un grup criminal specializat în transportarea heroinei pe teritoriul Moldovei spre Uniunea European?. El a fost arestat în rezultatul descoperirii unei cantit??i mari de heroin? la Chi?in?u. Între data arest?rii sale ?i pân? la 8 iulie 2009, reclamantul a fost de?inut provizoriu. Mandatele de arest erau eliberate lunar, iar motivele de ?inere sub arest erau acelea?i – reclamantul era acuzat de comiterea unei infrac?iuni grave, pentru care legea prevedea priva?iune de libertate mai mare de 2 ani ?i c? el se putea ascunde de organele de urm?rire penal?. Toate cererile habeas corpus ale reclamantului au fost respinse. La 21 octombrie 2009, reclamantul a fost achitat de toate acuza?iile aduse împotriva sa.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a invocat violarea art. 5 § 3 CEDO, deoarece instan?ele nu au motivat suficient arestul s?u ?i c? deciziile lor nu au fost bazate pe motive relevante ?i suficiente pentru a justifica arestul ?i deten?ia sa.

La întrebarea Cur?ii dac? a ini?iat proceduri na?ionale în virtutea Legii nr. 1545 dup? achitare, reclamantul a r?spuns c? nu a f?cut acest lucru ?i c? nici nu inten?iona s? o fac?. Potrivit lui, recursul instituit prin Legea nr. 1545 era ineficient deoarece instan?ele de judecat? acord? compensa?ii foarte mici. El s-a referit la câteva decizii ale Cur?ii Supreme de Justi?ie în procedurile potrivit Legii nr. 1545 în care reclaman?ilor li s-au acordat echivalentul a EUR 1,870; EUR 3,100 ?i EUR 620 pentru deten?ii contrare art. 5 CEDO pe durate de 76 de zile; 18 zile ?i, respectiv, 8 luni.

Curtea a notat c? sistemul de protec?ie instituit de CEDO este subsidiar sistemelor na?ionale de protec?ie a drepturilor omului. Regula epuiz?rii c?ilor de recurs interne este o parte indispensabil? a func?ion?rii acestui sistem de protec?ie. Statele sunt scutite de a r?spunde în fa?a institu?iilor interna?ionale pentru actele sale înainte de a avea posibilitatea de a remedia situa?ia la nivel na?ionale ?i cei care doresc s? invoce jurisdic?ia Cur?ii împotriva unui stat trebuie mai întâi s? se foloseasc? de remediile prev?zute de sistemele de drept na?ionale (a se vedea, printre altele Akdivar ?i Al?ii c. Turciei, 16 septembrie 1996, § 65). Curtea a subliniat c? ea nu reprezint? prima instan?? ?i c? nu dispune de capacitatea ?i nici nu are astfel de func?ii de a examina un num?r mare de cauze care necesit? constatarea faptelor cauzei sau calcularea compensa?iilor pecuniare; ambele chestiuni se afl? în domeniul jurisdic?iilor na?ionale.

Reclamantul a men?ionat c? compensa?iile acordate de Curtea Suprem? de Justi?ie sunt prea mici, citând câteva cauze concrete. Curtea a notat c? ea nu este convins? de acest argument ?i c? unele din compensa?iile acordate de Curtea Suprem? de Justi?ie sunt comparabile celor acordate de Curte în cauze referitoare la violarea art. 5 § 3 CEDO. În special, ea a reamintit c? în Castrave? c. Moldovei (cererea nr. 23393/05, 13 martie 2007) Curtea a acordat reclamantului EUR 2,500 pentru violarea art. 5 §§ 3 ?i 4 CEDO; în timp ce în Becciev c. Moldovei (cererea nr. 9190/03, 4 octombrie 2005) ?i ?arban c. Moldovei (cererea nr. 3456/05, 4 octombrie 2005), reclaman?ilor li s-au acordat EUR 4,000 pentru violarea art. 3 CEDO ?i a art. 5 §§ 3 ?i 4 CEDO.

În plus, Curtea nu este convins? de faptul c? jurispruden?a na?ional? la care a f?cut referire reclamantul pentru a demonstra ineficien?a Legii nr. 1545 poate fi considerat? un sumar cuprinz?tor a întregii jurispruden?e a instan?elor judec?tore?ti na?ionale prin prisma acestei Legi. În acest sens, Curtea a reamintit din jurispruden?a sa c? în Duca c. Moldovei ((radiere) cererea nr. 1579/02, § 13, 10 iunie 2008) instan?ele na?ionale au acordat reclamantului EUR 10,289 în proceduri instituite în baza Legii nr. 1545.

Prin urmare, Curtea nu a acceptat pozi?ia reclamantului ?i a constatat c? Legea nr. 1545 ofer? un mecanism eficient de oferire a compensa?iilor în cauza depus? de reclamant. Deoarece reclamantul nu s-a folosit de acest mecanism, cererea sa a fost respins? pentru neepuizarea c?ilor de recurs interne, ca inadmisibil?, în conformitate cu art. 35 §§ 1 ?i 4 CEDO.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a fost reprezentat de c?tre Vitalie ZAMA, avocat din Chi?in?u.